08.09.2012

Am luat din nou creionul în mână

Şi am lăsat gândurile să plece,

Către foaia care cuminte-şi aştepta

Cuvântul.

 

Timid, cuvânt după cuvânt a început

Să se odihnească pe pagină.

Să prindă sens, să prindă formă,

Însă,

Eram doar eu şi verbul a fi,

Eram doar eu şi poemul.

Cine să citească?

Am zâmbit.

Îmi venea să las creionul din mână,

Să părăsesc caietul care mă privea

Mereu nerăbdător,

Aşteptând să îi cuprind rândurile.

 

E târziu, dar e senin

Şi e vremea rugilor

Şi-abia acum realizez că Tu citeşti,

Că Tu scrii, nu eu muritorul.

 

Întorc spre Tine Doamne poemul,

Ridic caietul spre cer,

Mă-nchin Ţie şi rămân mută.

Mulţumesc!

 

Anunțuri