12.09.2012 

Pustiu.

E poate prea devreme,

Ori poate prea târziu.

 

O mulţime de întrebări

Aleargă neobosite prin mintea-mi

Ce azi refuză să caute

Răspunsuri.

 

Iau totul ca atare.

Dacă vei spune că e devreme,

Atunci e devreme,

Iar de vei zice că-i târziu,

Înseamnă că e târziu.

 

Tu ştii mai bine.

Eu ştiu că e pustiu.

Că nimic nu e cum trebuie să fie.

 

Ştiu doar că încă de dimineaţă,

Semnele de întrebare îşi aşezau leneşe

Punctele.

 

Absentă,

Pierdută de mine,

Obosită (de prea mult somn),

Mă priveam cu ochii închişi

În oglindă.

 

Mă cunosc.

Zi după zi, aceleaşi probleme existenţiale.

Mereu e ceva.

Sunt prea deşirată, prea aiurită.

Prea, prea prea…

Sunt eu, la  naiba!

 

Sunt eu şi azi am ales

Să mă aranjez în oglindă

Cu ochii închişi.

 

Am ales să iau totul ca atare,

Să nu mai număr niciun punct,

Să nu-mi răspund.

Pentru că azi cu siguranţă,

E mult prea devreme,

Ori mult prea târziu.

Anunțuri