15.09.2012

E toamnă.

Ploile bat ca în fiece an la fereastră,

Iar frigul ne deschide dulapul

Şi ne îmbracă în hainele groase.

 

Parcă în ciudă,

Natura începe să se dezbrace de verdele crud,

Punându-şi pe umeri paltonul uşor străveziu

În nuanţe de galben şi arămiu

Şi discret se parfumează cu arome dulci- amărui.

 

E toamnă iar.

Şi eu rămân să caut îmbrăţişarea copacilor.

Cu ochii trişti, să le mângâi scoarţa,

Ca pentru a-mi lua rămas bun.

Deocamdată.

 

M-aşez pe pământul încă sărutat de tine, Soare,

Şi privind printre gene,

Strâng în pumni ultimele bătăi ale aripilor

Unui stol de rândunele

Aşteptând să ningă peste mine frunze mii.

 

E toamnă,

Iar tu natură, zâmbind, te dezbraci

De verdele crud, încă o dată.

Anunțuri