25.09.2012

Mare dreptate a avut cine-a spus că: “păduchele leşinat de îl laşi ţi se suie în vârful capului”.

Unde mai pui că în dorinţa de a creşte în ochii celorlalţi (nu contează în ochii cui, important e să crească), îşi pune pantofii cu tocuri de 12 centimetri, de firmă musai, se parfumează şi ţopăie de colo colo, scoţându-ţi ţie ochii cu noile achiziţii. Pentru tine sunt simple ţoale, care tot aşa se îmbracă ca şi celelalte, fără de nume sonor. Cu siguranţă nu se vor aşeza singure pe tine.  Dimpotrivă.

Din când în când, te trezeşti tu, neînsemnata, complimentată. Nu te miri, căci ştii că vrea doar ca să îi întorci complimentul. Poate şi-o fi luat ceva nou. Ceva ce în nesimţirea ta ai ratat.

Prost spirit de observaţie mai ai! Să nu-i spui tu, că azi, pantofii pe care ţopăie, sunt roz bombon şi nu cei verzi cu picăţele mov pe care i-ai observat fără să vrei săptămâna trecută, căci ţi-au zgâriat lentilele ochelarilor şi chiar şi retina! Şi încă ceva. Să ştii că mai vrea să audă de la tine că data viitoare abia aştepţi să vezi cum îi stau pantofii de culoare căcănie (tot de firmă). Cum care pantofi? Ăia de tocmai şi i-a cumpărat azi şi care se asortează atât de bine cu ceva geantă luată din ce ştiu eu ce magazin „fancy”. S-avem pardon! Atâta lucru nu ştii şi tu!

Idioţenii! Ce-mi pasă mie dacă pantofu’ şi geanta au nume sonor? Ahh, tuta de mine! Poate că ăsta e şplilu’ ţopăitului! O funcţiona pe post de energizant, de agitator marca “Pepsi Max”.  De asta eu nu am energie şi mă simt obosită. Că îmi iau hainele şi pantofii de la acelaşi magazin din colţ, unde găsesc adevărate chilipiruri. Pentru tine astfel de magazine sunt jigniri, pentru mine, sunt o afacere. Pentru buzunarul meu.

Ce? Parcă Dumnezeu când ne-a izgonit din Rai, ne-a pus în bocceluţă haine de firmă! Ei aş ! Tălpăşiţa-n spinare şi-atât !

Iartă-mă Doamne! Ştiu că vorbesc şi am căzut în păcat în clipa-n care-am început a judeca. Dar sunt eu, păcătoasa! Acea fiinţă neînsemnată care detestă ţopăiala, fala, falsitatea, trufia şi prostia, toate ridicate la rang de artă.

Şi Doamne, dacă-mi permiţi, te rog ceva! Dă-mi mereu răbdare multăăăă şi doar atât cât pot duce. Şi dacă nu-I uita, trimite-n calea mea, indiferent de lume, pe cel ce-a scris cuvântul de-nceput, c-acela mi se pare c-ar fi fost om cult.

Anunțuri