26.09.2012

Sufletul meu, e-acel volum în care anii

Au fost cusuţi de cotor cu fire groase, ruginii.

E-o carte în miniatură, cu foi îngălbenite

Şi peticite pe ici, pe colo, de norii vieţii.

 

Sufletul meu, îl afli mereu pe-acelaşi raft,

Îndoit de greutatea poverilor atâtor inimi,

Care s-au perindat cu paşi grăbiţi, prin biblioteca

Roasă de şoarecii flămânzi de vise rătăcite.

 

Din când în când, destul de des în ultimul timp,

Îmi iau avânt şi zbor spre infinit să te zăresc.

Îţi răsfiri paginile şi dintre fotografii, îmi trimiţi bezele

De căpşuni, cu-aroma de mov deschis.

 

Azi, de exemplu, mi-am potrivit ochelarii,

Mi-am luat în braţe sufletul nebun de iubire

Şi-am pornit spre tine. Îmi crescuseră picioare.

Ardeam de nerăbdare să simt parfumul îmbrăţişărilor tale.

 

Sufletul meu, iubite, e-acel volum ce-şi poartă anii cusuţi de cotor.

Descoase-i cu grijă şi-apoi prinde-i la loc printre ai tăi,

Folosind sfoara purpurie a amorului pătimaş,

Vegheat de sfinţii neştiuţi ai vremurilor viitoare.

Anunțuri