Etichete

, ,

21.10.2012

Mi-ai întins la picioare covoare chicioase,

Ai luat de aici, ai pus dincolo fraze întregi,

Fără să-ţi pese că erau gândurile mele,

Cuvintele mele, sentimentele mele.

 

Ai aşezat doar nişte puncte,

Singurele care îţi aparţineau

Şi te-ai numit poet.

 

Dacă îţi arăt acum o oglindă,

Reuşeşti să te vezi pe tine, sau mă vezi pe mine,

Cea copiată în mod vulgar şi chinuită,

De atâtea puncte, poetice?

 

Nu îţi căuta scuze.

Nu-mi spune că te-a inspirat melodia lui Guţă,

Ori a lui Minune şi că din suferinţa născută

Pe acele ritmuri „preţioase”, ai puiat versuri.

 

Nu, nu vreau să văd, nici să ştiu şi nici să citesc.

M-aş enerva prea tare şi poate aş descoperi

Că nici măcar punctele nu sunt ale tale.

Sunt prea multe. Se repetă obsesiv.

 

Şi nu, nu te iert pentru că m-ai călcat în picioare.

Pe mine. Cea care am ceva de spus,

Cea care pictează literele cu sufletul

Şi iubeşte pătimaş fiecare cuvânt.

Dacă vrei iertare, nu o căuta la mine.

 

Şterge tot ce nu îţi aparţine, punctele poţi să le păstrezi.

Ia din faţa mea covorul chicios,

Nu am nevoie de nimic altceva decât să mă laşi în pace.

Pe mine, gândurile, cuvintele şi sentimentele mele.

 

Pleacă şi la ieşire nu aştepta să te salut.

Din partea mea ai doar o uşa trântită în nas

Şi o urare. Să puiezi cât mai multe puncte.

Poetice toate!

Anunțuri