Etichete

, ,

30.10.2012

Acoperă-mi trupul înfrigurat

Cu o frunză, ori poate cu o plapumă de galben,

Sau dacă vrei, aşterne peste mine un întreg covor

În nuanţe de roşu cărămiziu,

Pictate de tine şi atinse timid de două raze de soare.

 

Adu-mi în dar, în loc de cercei, picături de rouă

Şi fructe de măceş înşirate pe aţă, ca mărgele.

Palton, îmi vor face copacii de-acum goi,

Iar nasturi voi împrumuta dintre spinii porumbarului.

Imediat după prima brumă.

 

Scutură norii de orice fel de cântece,

Iar dacă-i pe alese, am să mă opresc la Bach,

Am să întind braţele spre cer, voi îmbrăţişa cheia sol,

Voi întoarce toate notele cu susul în jos

Şi voi învăţa să le folosesc ca umbrele.

 

Pune vântul să-mi trimită cât de multe batiste,

Voi avea nevoie să-ţi şterg lacrimile târzii,

Ori să le flutur de adio, pentru acum.

Ca un ecou, mă vei auzi în urma ta strigând:

„ Nu plânge. Ne revedem peste un an, toamna mea!”

Anunțuri