Etichete

, , , , , ,

23.11.2012

E aproape miezul nopţii, iubite!

            Am auzit pendula strigându-şi jumătatea târziului. De câte ori am urât sunetul acela, ticăitul strident al minutelor scurse. Simţeam fiecare sunet venind ca o picătură chinezească, căzând şi prelingându-mi-se pe tâmplele obosite. Tânjeam după liniştea nopţilor mute. Atunci, doar atunci, voiam să opresc timpul în loc. Să îi leg şireturile pantofilor între ele, astfel ca el, timpul, să nu mai poată alerga. Mi se părea că fuge de mine. Mai mult. Mi se părea că undeva, cândva, mă transformasem eu însămi într-o clepsidră şi spartă, priveam cum nisipul evada prin mine zâmbind. Ce gânduri! Acum râd de mine şi de furia mea nejustificată pe biata pendulă.

E aproape miezul nopţii, iubite!

Am simţit nevoia să scriu. În noaptea asta, acum, am pus aripi gândurilor şi le-am dat drumul să zboare transformate în cuvinte. Am început cu timpul. Îţi voi spune, dar ceva mai târziu de ce acum aştept cu nerăbdare fiecare bătaie zgomotoasă a pendulei. În clipa asta vreau doar să îţi invadez visele. Mă vezi, nu? Pentru că eu te simt cum zâmbeşti.

Port rochie albastră, iubite, şi-alerg desculţă pe portative, aruncând cu o plăcere nebună în stânga şi dreapta cu note muzicale. Un DO minor aici, major puţin mai încolo, RE îl las undeva mai la sfârşit. Nu mi-a plăcut niciodată. Stătea prea încruntat printre celelalte note. LA, MI şi FA şi-au făcut culcuş în părul tău bălai. Le-am dat eu voie. Aveau cele mai drăguţe mutrişoare. Şi ca să nu se supere notele pe mine, din SI şi SOL mi-am făcut cercei.  Împopoţonată aşa, îţi aşez pe buze sărut. Dăcă te arde vei ştii că e dorul ce sfârâie mocnit în pieptul meu. Căci eu te iubesc enorm, ştii? Sigur că ştii! La fel cum şi eu ştiu că mă iubeşti mai mult decât orice. O simt, o ştie fiecare părticică din mine.

            Şi acum cred că a venit şi acel mai târziu în care îţi voi mărturisi de ce am început să iubesc fiecare bătaie a pendulei. O aştept cu nerăbdare pentru că anunţă grăbită că a mai trecut o jumătate de oră, o oră şi mai apoi încă una. Da, iubite! Timpul alungă orele şi le plantează cu grijă în cutia dreptunghiulară care vibrează şi ea dorul ce stă să-mi spargă pieptul. Şi cu fiecare secundă, minut, oră, zi scursă, ştiu. Eşti mai aproape. Mult mai aproape. Până şi timpul ne cheamă împreună.

A bătut de doisprezece iubite. Îţi sărut somnul, ochii, buzele cu inima.

Noapte bună dragostea mea!

Anunțuri