Etichete

, ,

25.11.2012

Nu sunt cuvinte îndeajuns de mari

Ca să îmi cânt iubirea

Şi nici ploi îndeajuns de reci,

Să-mi  stingă buzele fierbinţi

Ce sorb cu sete de prin ceruri nemurirea,

Cu tot cu verbul a iubi.

 

Nu sunt tăceri îndeajuns de surde, ori de mute,

Să mă oprească tot a-ţi dărui

Şi nici furtuni îndeajuns de multe,

Să-mi pună-n cale piedici mii,

Căci chiar de-ntreaga lume-mi stă-mpotrivă,

Nu-mi pasă. Te iubesc oricum şi oriunde ai fi.

 

Nu sunt cărări îndeajuns de-ntortocheate,

Ca paşii să-mi încurce

Şi nici păduri destul de dese,

Ca-n beznă să m-arunce,

Căci pieptul tău, îmi este far, iubite,

Iar ochii tăi albastrii, ţărmuri infinite.

 

Nu sunt volume, rafturi, biblioteci atât de vaste,

Ca dorul să-mi cuprindă

Şi pe Pământ nu-i nimeni chiar atât de iscusit,

Ca stavilă să-mi pună printre vise,

Când ştiu că cerul a lăsat să curgă-n mine nemurirea

Şi-a picurat prin versuri verbul a iubi.

Anunțuri