27.11. 2012

Dacă iarba ar putea striga de durere,

Am rămâne surzi de auz

De câte ori am călca pământul.

 

Cu fiecare pas

Am smulge din firul verde

Un ţipăt prelung,

O lacrimă

Ninsă de ochii cruzi,

De acea nuanţă

Imposibil de redat

De pictorii de suflete.

 

Sensibili la plecăciunea adâncă

În semn de adorare a pământului mamă,

Poate am învăţa să umblăm cu grijă,

Să nu strivim frumosul

Şi am împânzi globul cu pancarde

Pe care să scrie cu litere de-o şchioapă

„NU CĂLCAŢI IARBA!

O DOARE! ”

 

 

Anunțuri