Etichete

, , ,

02.12.2012

             Iubirea mea,

Norii au poposit peste mine şi-au început să scuture din pieptul lor greoi, dor.

A nins chiar şi cu flori de gheaţă şi a început să se vaite drumul de durere. De lipsă de tine, de lipsa paşilor tăi.

Pomii încă plâng sub privirea mea frunze şi ca un făcut, pământul se hrăneşte nesătul cu toamna ce mă lasă încă odată să îmi satur foamea de tine, cu amintiri.

De supărare, am spart atâtea ferestre în mine, încât acum, prin vene îmi curg de-a valma, cioburi. Şi doare. A naibii de tare. Fiecare celulă îşi face cadou câte un ciob şi zgândăreşte în sufletul meu. Dor!

Undeva, cineva, a dat start unui concurs de desene. Nu pe asfalt. Pe trupul meu. Concursul a avut puterea de a mă binedispune. Corpul îmi purta mândru, tatuat peste tot, numele tău.

Râzând, Cupidon se joacă doi paşi mai în faţă, săgetându-mi mereu inima cu tine. Ce plăcere nebună pe el. Ce îi păsă lui de dorul meu? El se distrează, făcând din mine perna lui de ace. Iar eu…eu caut în fiecare secundă să te aflu şi să mă cos de tine. Eu vreau doar să adorm şi când mă trezesc să fiu lângă tine.

Vreau să stăm ţinându-ne de mână, la umbra soarelui, să ne încălzim cu ploi şi să ne astâmpărăm setea servind din lună, ambrozia zeilor.

            Vreau să facem dragoste îmbrăcaţi, tu să sorbi cu patimă viaţa din mine, iar eu să îţi zâmbesc, pierdută prin aşternuturi, fericită.

            Apoi am să închin zeilor rugi de mulţumire! De lipsă de dor! Atunci deja, vom împărţi aceleaşi vise, aceleaşi pijamale, aceleaşi sentimente aprinse şi-aceiaşi patimă nestăvilită.

            Curând iubite! Curând vom rosti împreună: „adio dor!!”

Anunțuri