nu îndrăznesc să mă mişc.

nici să deschid ochii.

am să descopăr iar,

că tu nu eşti aici,

că patul e gol

şi bună dimineaţa îmi dă… tăcerea.

 

Dumnezeu e şi El prea ocupat,

nu organizează şedinţe de terapie,

nu azi,

iar eu nu reuşesc să aflu drum

spre încăperea

unde ingerii  ascultă la uşi,

prefăcându-se că-şi numără penele pierdute.

 

nu îndrăznesc să mă mişc.

nici să deschid ochii.

poate doar să privesc pe sub pleoape

cum tu, te plimbi zâmbind,

prin toate cele patru camere

ale apartamentului inimii mele,

imprimând parfumul unui cutremur

celui mai nou poem al tăcerii.

Anunțuri