noi doi, trăim într-o altă lume;

una a păcatului.

ne tatuăm în suflete propoziţii aparent lipsite de sens

(pentru oricine altcineva)

şi ne scăldăm în fiece dimineaţă

în mătase roşie.

 

 

în lumea noastră,

casele nu au pereţi,

ferestre,

mobilă sau covoare

ci doar aşternuturi înflăcărate.

 

 

la micul dejun,

ascuţim norii ca pe creioane

şi-apoi ne mai adăugăm o propoziţie goală pe suflet

zâmbind cu subînţeles.

tu ştii,

eu ştiu,

restul…nu contează!

 

 

când soarele pune brâu cerului,

împletiţi,

ascultăm ecoul fiecărei bătăi a inimii:

tic – tiic – tiiic – tiiiic

tac – taac – taaac – taaaac!

 

 

pănă la apus ne devorăm în întregime,

în urma noastră rămânând martor

acelaşi aşternut,

sfâşiat de-acum,

cu parfum de patimă,

de păcat consumat într-o lume a noastră.

Anunțuri