în lipsa ta,
am început să jonglez cu litere.
cineva,
mi-a spus că aş fi putut ajunge…circar,
dar i-am răspuns că sunt deja unul.
mereu arunc cuvinte
legată la ochi
şi fără teamă că aş putea greşi ţinta.
altcineva,
mi-a spus că aş fi putut face carieră din muzică
însă pe mine,
mereu m-a îngrozit ideea de public.
sătulă să mi se tot spună ce aş fi putut fi,
am ales să fiu de meserie…eu.
gata.
destul cu jonglatul!
încep să mă tem că absenţa ta,
mă va transforma în mâzgălitor de pereţi,
iar în fişa postului se menţionează
că e obligatoriu să am mintea întreagă.
grăbeşte-te!
Răstimpuri - Cuvinte de azi şi de mâine 
ce frumoasă meserie! …şi nu dintre cele mai uşoare…
Multumesc Mariana!
E de departe cea mai grea meserie. Si cea mai frumoasa. Daca reusim sa ne pastram „eul” suntem mai bogati decat credeam vreodata.
O duminica frumoasa!
Ba mie imi place cum imbini culorile si-mi place si sunetul pe care il scoate condeiul, iar in fisa postului, daca te uiti atent, scrie la sfarsit „si orice alte ganduri primite de la un sentiment superior”. Meseria pe care ti-ai ales-o, cea de „Eu” e cea mai frumoasa din lume, mai ales cand stii sa jonglezi cuvinte, sa le scoti din jobenul gandurilor, sa le lasi sa cante in public. Publicul te adora.
Multumesc mult!
Nu pot decat sa ma bucure cuvintele tale. Scriu mereu ceea ce simt, cand simt.
Cat despre meseria pe care mi-am ales-o, imi e cea mai draga. Si dupa cum bine ai spus, e si cea mai frumoasa.
O duminica senina si plina de frumos sa ai!
„am ales să fiu de meserie…eu.”
Când vreau să evidenţiez ceva, mi-e o ciudă cumplită, cş nu sunt primul. Probabil de la vorbele tale mi se trage!
Ai grăit admirabil.
Mi-a mers la inimă! 🙂
Aaa, bine-ai venit în vizită!
O dublă surpriză.
Şi tu, şi blogul tău!
Onu
Va multumesc mult si ma bucura faptul ca versul meu place!
„Usa” blogului meu e deschisa mereu!
Va doresc o duminica presarata cu bucurii!
Mulţumesc şi eu,pentru înseninarea dimineţei ploioase.De fapt, când eşti tu însuţi, ca tine,licărul unei vorbe, devine o veritabilă auroră boreală!:)
Onu
Foarte adevarat!
Ma bucur ca versurile mele v-au inseninat dimineata! Mereu am crezut ca sanatatea si sa fii tu sunt cele mai importante lucruri. Restul vin de la sine.
Începi să mă uluieşti!
Chiar te-aş întreba, dacă nu cumva îţi pui întrebarea ezoterică:
„Cine sunt eu?” 🙂
Onu
Nu pot sa dau alt raspuns la intrebarea asta decat eu. 😀
Oricat m-as stradui nu cred ca as putea sa gasesc un alt raspuns mai bun. Si cred ca nici nu as vrea. Ma simt minunat in pielea mea.
Un răspuns,de „tu întreagă”, aşa cum te plac! 🙂
Onu
Inca odata multumesc pentru aprecieri. Ma bucura faptul ca ceea ce scriu place.
De fapt, tu nu scrii,
Scaperi!
Cum să nu placă?! 🙂
Onu
fii TU-însati, Oana draga… Postu’ tau mi-a reamintit de-un poem pe care l-am studiat la facultate, cu ani în urma, încât ultima strofa o stiu înca by heart:
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.
(Invictus – William Ernest Henley)
– – –
Aussi étroit que soit le chemin,
Bien qu’on m’accuse et qu’on me blâme;
Je suis le maître de mon destin,
Le capitaine de mon âme.
===
Sanatate, curaj si pace sufleteasca… cu drag, Mélanie
Multumesc Melanie pentru cuvintele-ti frumoase si gandurile de bine.
Mi-ar fi imposibil sa incerc sa intru in pielea altcuiva, sau sa fiu ceea ce nu sunt! Strang la piept eul si imi doresc sincer ca toata lumea sa poata sa imbratiseze aceasta meserie. E cea mai frumoasa si iti da cele mai multe satisfactii.
Iti intorc urarile inzecit Melanie!
Cu mult drag te imbratisez >:D<
Be yourself, pretty young lady! 🙂 You’re a Cappy, like me… so, à la guerre comme à la guerre… 😉 cu drag back…<3
– – –
P.S. azi port espadrilles… 🙂
Sa le porti cu multa placere Melanie! Sunt deosebit de frumoase si sunt convinsa ca sunt si foarte comode!
>:D<
merci bcp, Oana! Port aceste „încaltari” confortabile si ieftine de când traiesc în Franta… 🙂
– – –
azi sunt 33°C… de-abia atept sa zbor spre „racoare”! 🙂
hugs & xoxoxo…<3
Hai la noi. Aici e racoare :D. Ne tot ameninta meteorologii cu vreme caniculara si degeaba. 😀
merci pentru invitatie, Oana, dar si la voi e cald, ma „consolez” ca unde voi „ateriza” – pe un tarâm de foc(lava!) si gheata, va fi o temperatura sub 20°C… 🙂
Despre poezie eu nu am să mă pronunț. Nu am niciun drept în sensul ăsta. E ca și cum un zugrav de apartamente s-ar apuca să își de cu părerea despre o pictură.
Dar be) las că vine ea Diana și vezi tu ce pățești pentru absența asta lungă și nemotivată. 😈
Daca spun ca „iexista o explicatie” o mai imbunez pe Diana? 😀
Dane, ca sa fiu carcotasa, tot un fel de pictura face si zugravul de apartamente :))).
Multumesc de vizita!
Oana… eu îmi permit să spun apăsat că-mi place, că garantez că nu-ndrăznește nimeni să mă contrazică! 😉
Multumesc Bursucel!
Eh, nu e chiar asa. Depinde cu ce ochi privesti si din ce unghi. Sunt sigura ca s-ar gasi cine sa te conteste :D. Suntem oameni si avem pareri si gusturi diferite.
Cat despre ceea ce exprim eu, doar dragostea e de vina . Cand esti indragostit totul devine mai usor, iar Bogdan reuseste sa scoata ce e mai bun din mine :).
O saptamana senina iti doresc Bursucel!
E mare Magician Bogdan, se pare! 😎
Mulțumesc pentru revenire, Oana… Zi senină, cu sclipiri de Soare! 🙂
Multumesc la fel Bursucel!
Inima mea se bucura cand o alta inima se traduce atat de frumos si de adevarat in cuvinte!Si ii multumeste ca a zabovit putin si pe cerul nostru!
cu drag
Gyuri Pascu
Eu sunt cea care va multumeste pentru popas si pentru cuvintele frumoase.
Va doresc sa aveti o zi senina, iar zambetele sa va insoteasca la tot pasul!
Cu drag,
Oana