am început să devin claustrofobă.

eu

şi pereţii casei mele.

 

inima s-a panicat şi ea

cerînd nebună o gură de aer curat,

o îmbrăţişare a soarelui

ce se retrăgea în el

de teama de a nu-l încuia

printre păcate,

privîndu-l de albastrul cerului.

 

lumea s-a transformat şi ea într-un măr…

putred

rămânînd blocată în beznă,

învăţînd să trăiască fără uşi,

fără ferestre,

fără zâmbete,

obişnuindu-se să se accesorizeze cu fobii

cu nume stranii.

 

se-apropie seara,

iar eu caut idei de evadare

pentru mine

şi pereţii casei mele.

Anunțuri