în lumea mea,
pereţii…
sunt tapetaţi cu vise,
cu amintiri,
cu linişti,
şoapte şi vorbe cu-nţeles,
cu muzici
şi cu-ecouri surde
ce cresc vibrînd vulcanic,
iar când se sting…zâmbesc.

în lumea mea,
pereţii…
bat din aripi,
au inimi la vedere,
respiră şi trăiesc,
în buzunare ţin cerneluri,
dungi şi pete
şi fiecare-n parte
îşi are un alt sens.

în lumea mea,
pereţii…
au gene şi clipesc,
iubesc şi plâng,
se roagă,
scriu, gândesc,
înalţă ecouri surde,
vibrînd din piepturi dor,
şi-apoi se sting mocnind,
zâmbind,
şoptind povestea lor.

Anunțuri