se moare, iubite!
se moare!
copacii se dezbracă de viaţă
ca de o haină ponosită,
amăgiţi de vântul
ce le mângâie tot mai des
şira spinării.
femeia cu coasa zâmbeşte tâmp,
alergând goală,
ca o nebună, prin ploi…
de galben.
se moare, iubite!
se moare!
Eva regretă pactul cu şarpele.
Răstimpuri - Cuvinte de azi şi de mâine 
Oana draga, scrii atât de visceral, te recitesc si ma „cutremur” de emotie… unele versuri mi-amintesc de Nichita Stanescu pe care l-am cunoscut personal via prietenii de-ai parintilor mei(RIP)…
se moare… pentru a reînvia! Iubesc prenumele Eva… 🙂
cu drag, Mélanie
Mersi mult, Melanie! Ma bucura tare mult cuvintele tale. Ploaia de afara care nu se mai termina, imi pune mintea la contributie :D.
Si mie imi place tare mult numele Eva. Semanam tare bine :D.
Seara frumoasa si imbratisari de la mine!
-Da deacord cu Melania , si adevarat , nu ori cine poate compune astfel de poezie , dar nu numai ,sa-i vezi rostu si intelegerea din cuvinte nu poti fi electrician…ex. trebuie sa-ti placa poezia , sa iubesti tot ce te-n conjoara sa poti pune in cuvinte, versuri ce-ti ajung pina inima sa-ti mingîie.
-Frumos articolul si poezia ta , felicitari.
Multumesc pentru popas si lectura!
Zi frumoasa sa ai!
am trecut sa vaz ce mai faci, Oana… sanatate si pe curând! cu drag, Mélanie
http://myvirtualplayground.wordpress.com/
Multumesc, Melanie! Azi sunt fericita peste norma :>. Tocmai am fost anuntata ca am castigat un premiu la un concurs de poezie.
Te imbratisez cu mult, mult drag! >:D<:*
Frumoase versurile tale… 🙂 Iti doresc sa scrii cat mai mult!
Mersi din suflet! Te mai astept pe aici!
Sa ai un sfarsit de saptamana linistit si cu impliniri!