au murit păsările cerului…
în mine.

o vreme, s-au hrănit cu speranţe
şi zâmbete,
apoi,
aşa dintr-o dată,
pe neaşteptate,
au gustat din seminţele dezămăgirii
ce îmi crescuseră pe oase
ca nişte pinteni
şi au căzut secerate.
toate.

nu-mi pune întrebări.
azi,
n-am niciun răspuns în buzunarele minţii.

căderea se învaţă întotdeauna înaintea zborului.

Anunțuri