în spatele zidurilor ăstora nu mai e nimic!
nisipul a început să strecoare printre degete ultimele raze de lumină,
timpul a devenit cel mai mare criminal în serie,
frigul a pus stăpânire pe suflete,
negrul pe oameni,
umbrele pe pământ,
norii pe cer,
iar tăcerea a ferecat porţile zilei
aruncând cheile înghiţitorilor de flăcări.

în spatele zidurilor ăstora nu mai e nimic!
nu mai e nimeni!
şi-ai să râzi când voi spune că bezna
cască ochii mari şi-aşteaptă
să cânte ultimele note în cea mai dulce oră a somnului.

Reclame